Ganganii cu multe picioare misuna prin toate incheieturile mele
incercand sa-mi patrunda in creier...
strajerii creierului mic sunt in covalescenta dar cu ultimile
puteri construiesc un zid din pene de inger
Vechii prieteni imi pun picaturi uriase de sare ca decoratii pe
umeri, nu e vina lor,
ei au uitat ca eu am scolioza si ca ma vor ingenunchia, de fapt nu
e asa rau ca ma vor ingenunchia, e bine cand ingenunchiez in fata cuiva care
merita
Si in fata cui ar merita sa ingenunchiez decat in a Celui care mi-a
inventat visele si nu m-a lasat sa ma arunc in piscina cu cadavre machiate frumos,
Cel care nu ma mai lasa sa visez urat si nu a pastrat desavarsirea
un secret.
Cel care are un plan cu mine si eu nu voi mai asculta ce-mi zic gurile cu
buze uscate date cu ruj sa-si prelungeasca o viata de imprumut,
Tu nu ai nevoie de nimeni sa-Ti spuna ce sa faci si nici eu n-am
pentru ca noi doi ne cunoastem de cand am vrut sa plec si nu puteam iar apoi
am fugit si nu m-ai lasat.
Mai e putin pana vei aprinde lumina, pentru ca tu ai inventat
si intrerupatoarele si soarele si atunci eu voi gusta din mierea inimii Tale cu
o lingura mare de lemn cum avea bunica mea care a plecat in cer
Te inteleg ca nu-mi dai mereu doar miere, as face diabet si tot Tu
ai avea un lucru in plus de care sa Te ingrijesti, Tu te pricepi cel mai bine
la asta
eu invat sa umblu pe urmele tale prin inima mea si
sa-ti adulmec soaptele iar asta imi ocupa tot timpul.
.jpg)
