Ma imbatasem cu tacere incat broscutele din sertarul meu cu esarfe isi
ciuleau urechile sa imi auda respiratia
le era teama ca as putea lasa sertarul cu esarfe mostenire cuiva careiea
nu-i plac broscutele
cine a zis ca mie-mi plac ? dar imi gasisem o ocupatie in timp ce te
asteptam…cat te-am mai asteptat...
Cat?
Nu poti sa-ti imaginezi cat…am strabatut cararile inimii mele in lung si-n
lat si am baut tone de capuccino
Si acum ca ai venit vad ca ai albit putin in timp ce imi cautai visele
Ai pornit sa analizezi niste virgule si pana la urma m-ai gasit…
Acum vad ca nici nu esti asa inebunit dupa capuccino cum imi imaginam eu
Nici nu trebuie sa fii,tu esti perfect si fara sa bei capuccino
No comments:
Post a Comment