unde până şi lacrimile au un iz uşor de scortişoară
când eram aici mă scăldam în mir şi curcubee turcoaz îmi învăluiau visele în mister
mă indrept stingheră cu mii de buburuze în buzunar
ce-ar fi să le arunc? peste râul ce curge...să alerg fară a mă uita înapoi la
poezii străine, la vise ucise, la roşcove amare...să cânte fanfara!
să spargă tăcerea din inima mea, să mă iei în braţe...singurele braţe ce nu mint
să mă strângi atat de tare, să simt cum curge miere din inima Ta
mi-a fost dor în fiecare secundă de Tine.
o wow!
ReplyDelete